De ce Comic Con la noi nu e ca în alte țări

Sâmbătă am fost la East European Comic Con să văd cum se prezintă lucrurile, că până acum nu am reușit să ajung niciodată.

Cum a fost la EE Comic Con

Extrem de multă lume prezentă și foarte mulți costumați în diverse personaje. Plus că, dintre cei ce veniseră fără vreun costum anume, mulți purtau pe cap pălăria de Teemo. E impresionant impactul pe care l-a avut League of Legends în țara noastră.

Trecând peste asta, EE Comic Con a fost un mic geek fest prin prisma produselor aduse: benzi desenate (DC, Marvel, HAC și Abația), cărți SF și fantasy de la Nemira și RAO, multe boardgames, standuri unde aveau loc competiții de CS:GO, Hearthstone și LoL, standuri unde puteai încerca diverse jocuri și câteva standuri cu tricouri, insigne și alte prostioare de genul acesta.

Nu mi-a plăcut în schimb lipsa standurile de unde să îți poți cumpăra jocuri. Pentru o conferință de cultură pop unde gamingul are dedicat un întreg pavilion, mă așteptam să văd măcar un stand cu câteva jocuri la vânzare. Să nu mai zic că ideal ar fi fost să fie jocuri Collector’s Edition, ediție scoasă special pentrul genul de persoane care ar merge la Comic Con.

Nici zona dedicată discuțiilor (panelurile adică, dacă e s-o dăm pe englezisme) nu m-a dat pe spate. Când am ajuns am prins ceva concurs de geek trivia unde niște puști se chinuiau în semifinală să răspundă unor întrebări relativ banale. Nu am prins partea în care invitații vorbeau deschis cu publicul, dar îmi închipui că a fost cel puțin decent. Oamenii ăia au experiență în fața publicului și probabil se descurcă cu o mână de oameni extaziați de prezența lor.

Au fost și două chestii mișto însă:

  • La un stand erau niște băieți ce veniseră cu o imprimantă 3D și făceau pe loc mini statuete după chipul și asemănarea doritorilor.
  • La standul BenQ, AMD au adus un Occulus Rift ce putea fi încercat de doritori. N-am reușit să îl testesz pentru că abia aveam loc să mă mișc în zona din apropiere. Standul lor era împărțit în două – jumătate pentru un concurs de CS:GO, jumătate pentru Occulus Rift – și în aglomerația de acolo nu aveai loc să te miști. Am cedat după 20-30 de minute la insistențele unui prieten, când am văzut că nu reușim să înaintăm deloc.

De ce la noi nu e ca la alții

Pentru că publicul de la noi nu se compară cu cel din afară. Noi nu avem pasiuni ca ăia din US, de exemplu. Acolo sunt oameni care colecționează toată viața benzi desenate, care își cumpără doar  Collector’s Edition la jocuri și care sunt la curent cu tot ceea ce înseamnă cultură geek. La noi lucrurile astea sunt trecătoare și toți pasionații sunt în mare parte oameni ce rămân ușor impresionați și confundă euforia momentului cu pasiunea.

Oamenii pasionați cu adevărat de cultura pop și care sunt geeks pe bune pot fi numărați pe degete. Ei sunt cei care ar vrea să vadă mai mult la evenimentele de tipul EE Comic Con, Otaku Festival, Nijikon sau Dreamhack. Nu are legătură cu organizarea evenimentelor sau cu numărul de participanți, ci cu noutățile sau lucrurile inedite care ori nu există ori nu sunt marketate corespunzător.

Sâmbătă, dacă nu dădeam câte trei ture prin fiecare pavilion, nu cred că aș fi găsit standul cu Occulus Rift sau cel cu imprimanta 3D. Orice geek care se respectă ar fi trebuit să fie entuziasmat la gândul că poate vedea pe viu cum funcționează o imprimantă 3D. Sau că poate testa pe propria piele Occulus Rift și să vadă ce înseamnă realitatea virtuală. În schimb îngrămădeala era mai mare la concursul de CS de lângă Occulus. Comic Con (și alte festivaluri de genul ăsta) trebuie să fie mai mult decât esports, anime, manga/benzi desenate și cosplay.

Cărți, benzi desenate, tricouri și insigne pot să-mi cumpăr și de pe net sau din librărie. Faptul că la Comic Con există standuri unde îmi sunt vândute aceleași produse pe care le pot cumpăra oricând în timpul anului nu mă ajută cu nimic. Veniți cu ceva diferit, oameni buni. O carte lansată la un eveniment de genul ăsta ar fi excepțional. Sau câteva jocuri Collector’s Edition, că poate sunt oameni ce n-au reușit să le cumpere atunci când au apărut. Sau o zonă mai retrasă unde poți răsfoi în liniște niște benzi desenate. Sau multe alte lucruri ce pot fi făcute.

O altă chestie e că Ubisoft sau EA Games n-au avut un stand la EE Comic Con. Vlad a reușit să încropească un stand mișto pentru Activision Blizzard, o companie ce nu e prezentă în România, dar Ubisoft sau EA Games nu s-au sinchisit să aducă ceva oameni acolo. Și ar fi fost mișto tare să vorbești cu cineva care a lucrat la jocurile produse de ei. Măcar pentru a vedea cum e atmosfera în companie și ce implică dezvoltarea și testarea unui joc. Un pic de insight care să îi ajute pe cei interesați să înțeleagă industria jocurilor.

Concluzia e că mai avem mult până departe. Se întâmplă atât de multe lucruri interesante în lume și apar atât de multe lucruri noi de la an la an, încât plafonarea asta la 4-5 chestii în fiecare an și la fiecare festival e obositoare. EE Comic Con nu e SD Comic Con. La noi nu se lansează trailere în exclusivitate, nu avem 70 de invitați, nu avem Marvel / DC / Dark Horse Comics care să fie prezenți acolo. Uitați-vă la programul de la SD Comic Con din 2014 și comparați-l cu ce a fost la EE Comic Con. Ce se întâmplă acolo e la alt nivel și nu are rost să încercăm a copia ce e la ei. Trebuie venit cu ceva nou, ceva croit pentru publicul din zona asta.

Ce am scris mai sus nu e o critică la adresa Comic Con sau Dreamhack sau oricare alt festival de genul acesta. Apreciez foarte mult ce încearcă să facă organizatorii, dar cred că noi, ca public, încă mai avem de crescut. Cât timp suntem entuziasmați de aceleași lucruri la fiecare festival nu vom vedea îmbunătățiri majore.

Poza e de la SD Comic Con și am șutit-o de la the world is raw. Eu am mers complet nepregătit la EE Comic Con și nici măcar baterie la telefon n-am avut să fac poze.