dil kebab califatul selari

Kebab-ul de la Califatul Șelari nu mă impresionează

Știți zicala “la pomul lăudat să nu te duci cu sacul”? E, mereu când merg la Califatul Șelari mă aștept să mănânc o șaorma un kebab de zile mari. Și aproape de fiecare dată mi-o iau în freză.

Ultima oară a fost azi. După ce-am fost să plătesc și mi-am luat fericit bonul m-am pus la coadă. Și am stat. Și am stat. Și am stat. Cred că am fost de 5 ori la Califatul Șelari și asta e a 3-a sau a 4-a oară când am așteptat 10-15 minute după cartofi.

Și hai să zic că n-ar fi o problemă; nu mă dreanjează să aștept dacă produsul final e demențial. Doar că după 15 minute de așteptare, cu o carne de vită e pe alocuri tare și uscată, kebab-ul ăla nu mai e nimic special. Și-mi pare tare rău, că au un brand mișto, lipii făcute in-house, cel mai bun ayran pe care l-am băut până acum și o servire de zile mari.

Bine, dacă e să fiu sincer, penultima oară când am fost la Califatul Șelari Ivo kebab mi-a picat la suflet. Dar cu un kebab nu se face primăvară.