Momentul acela când…

O vezi întinsă în toată splendoarea ei. Culoarea ei e câștigată în urma rețetei perfecte: îndeajuns de mult cât să se închidă la culoare dar nu într-atât de mult încât finețea să-i fie arsă de căldura dogoritoare. O nuanță maronie desăvârșită ce este purtată magistral.

Te apropii de ea. Mirosul ei îți trezește cele mai animalice instincte. Nările tale nu au mai fost desfătate de mult timp cu o aromă atât de îmbătătoare. Ca prin vrajă, întinzi mâna și o atingi. Delicatețea formelor ei îți mângâie ușor degetele. Ai atins perfecțiunea.

Instinctul animalic ajunge la apogeu și nu te mai poți abține. Buzele tale îi simt căldura. Limba îți este fermecată de gustul ei sublim. Un moment atât de perfect încât singurul lucru pe care îl poți exclama este: “Mamă ce bună e clătita asta!”