Noul și totuși vechiul Godzilla

Miercuri seară am fost la Cinema Pro să văd noua apariție a lui Godzilla pe ecrane.
La 10 ani de la apariția ultimului film în care a fost protagonist și la mai bine de 15 ani de la Godzilla-ul lui Roland Emmerich, pot spune că am plecat mulțumit de ce am văzut.

Spre deosbire de varianta din ’98, noul Godzilla nu urmărește tiparul ultimei sale apariții hollywoodiene. Remake-ul din 2014 se apropie mai mult de Gojira-ul original al japonezilor, unde Godzilla nu ia forma unui creaturi bune sau rele ci este mai degrabă o forță a naturii, așa cum recunoaște și Ken Watanabe într-un interviu pentru collider.com.

[…] he discovered the existence of Godzilla during the investigation of something, he discovers the Godzilla and he comes to believe and fear the power of nature, which man cannot control.  Then he does not cheer, but he admires something, he admires nature.

Ce mi-a plăcut a fost că filmul nu se desfășoară într-un singur oraș ci trece prin Tokyo, Hawaii și San Francisco. Efectele speciale și sonore sunt spectaculoase și ajută la crearea unei identități moderne pentru un kaiju ce a apărut pentru prima dată acum 60 de ani. Povestea e decentă pentru un film de genul ăsta dar n-o să spun nimic despre ea pentru că nu merită stricată, chiar dacă e un pic tărăgănată pe alocuri.

Nu mi-a plăcut în schimb modul în care actorii s-au integrat în film. Aici o să dau un mic spoiler. Mă așteptam ca Bryan Cranston să aibă un rol mai consistent, nu doar vreo 30 de minute. Aaron Taylor-Johnson e cam sec și pare doar de decor dar bănuiesc că ar fi trebuit să fie actorul principal. Ken Watanabe a fost și el cam șters, deși mă așteptam ca personajul lui să aibă parte de mai mult timp pe ecran având în vedere că el este cel care l-a descoperit pe Godzilla. Armata americană e și ea prezentă încercând să facă ce știe cel mai bine: să ia decizii proaste.

Per total, Godzilla 2014 e un film plăcut ce merită vizionat, mai ales dacă ești fan al reptilei uriașe. Eu îi dau nota 7, cu mențiunea că Pacific Rim mi-a plăcut mai mult.