Cum se scoate un dop de ceară

Când ții morțiș să faci ca tine, deși alții te îndrumă în direcția bună, o pățești. Mi s-a tot spus că bețișoarele de urechi sunt unealta diavolului și într-un final am simțit-o pe propria-mi piele.

Săptămâna trecută mi s-a înfundat urechea dreaptă. Nu la modul acela de “am urcat pe munte și la coborâre am căscat de două ori să se desfunde”. Nu. Timp de aproape o săptămână urechea dreaptă mi-a țiuit sporadic, auzeam mai prost cu ea și nu puteam să dorm pe partea dreaptă.

Drept urmare m-am prezentat la doctor. Care doctor mi-a zis că am un dop de ceară ce trebuie scos. Toată procedura e mult mai simplă decât mă așteptam.

Cum un se scoate dopul de ceară

Te așezi pe pat, cu urechea bolnavă în sus. Eu am stat culcat pe partea stângă, astfel încât urechea dreaptă să fie accesibilă. Asistenta mi-a turnat cu pipeta câteva picături de apă oxigenată în urechea cu probleme.

După 15-20 de minute în care am stat la fezandat, m-am ridicat în capul oaselor cu o compresă la ureche, timp în care doctorul a venit amenințător cu o seringă plină cu apă caldă înspre mine. Combinația dintre ceară, apă oxigenată și presiunea cu care e împinsă apa caldă în ureche a făcut ca dopul de ceară să se desprindă elegant și fără nicio durere.

Două chestii acum:

  • Timpul cât am stat la fezandat a fost extraordinar de plictisitor. Pe lângă că nu poți face nimic, apa oxigenată sfârâie în continuu în timp ce își face treaba acolo. Plus că o ureche plină cu apă nu-i cea mai plăcută senzație din lume.
  • Nu i-am făcut poză, dar seringa era o imensitate ce seamăna cu cele din desenele animate.

featured image: “q-tip” de pe wikipedia